Din slava veche orari, latină orarium
Substantiv
veşmânt bisericesc în formâ de fâşie lungă şi îngustă de lână, mătase sau bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase.

Din franceză horaire, latină horarius
Adjectiv
care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră.

Substantiv
1. program al unei activităţi împărţit pe ore şi repetat periodic; tabel, grafic care indică programul în ore al unei activităţi; orele de plecare şi de sosire ale unui tren, vapor, autobuz.
2. program săptămânal pe baza căruia se desfăşoară activitatea didactică în şcoli şi în facultăţi.
3. instrument care indică timpul; ceasornic
4. acul mic al ceasului, care indică orele.
Orar Orar